Tiparul digital foloseste la fel ca si cel offset pentru realizarea de imagine colorata tot cele patru culori de baza adica CMYK care prin suprapunere formeaza policromia.
Folosind tiparul digital putem beneficia de aparate care folosesc o singura culoare acesta fiind negru, iar acolo unde se doreste a se imprima mai multe culori putem folosi dispozitive care folosesc patru culori pentru realizarea de printuri full color.
Elementul principal care diferenţiază metodele clasice de tipar de cel digital este faptul că tiparul digital nu necesită o matriţa care trebuie realizata inainte de a putea tipari. O alta mare diferentiere intre tiparul digital si cel offset este ca folosind tiparul digital putem realiza doua printuri consecutive diferite ca şi conţinut.
Acesta noua metoda de imprimare a aparut in primul rand datorita faptului ca piata isi dorea sa faca imprimare rapida si in tiraje mici sau foarte mici. Cu ajutorul acestui tip de imprimare aceasta metoda a fost realizata.
Tehnologia laser
Tipărirea laser a fost inventată la Xerox in anul 1969. Prima imprimantă laser a avut la baza un copiator xerografic. Prima imprimantă laser comercială a fost IBM 3800 aparută în anul 1975. De-a lungul anilor tehnologia s-a îmbunătăţit foarte mult, ajungând să fie competitivă, din punct de vedere al costurilor, pentru tirajele mici şi foarte mici. De asemenea, este una dintre tehnologiile de bază folosite pentru sistemele de facturare şi mailing direct, care necesită tiparirea cu date variabile.
Tipărirea se face prin depunerea electrostatică de toner ( granule foarte mici de polimer – plastic) şi fixarea prin temperatură şi presiune
se poate folosi o culoare ( negru) sau CMYK – ca si noutate ultimele modele de printere acceptă culori suplimentare, toner transparent, alb sau o culoare speciala pentru a obţine efecte special.
Imprimarea laser presupune urmatoarele faze:
Raster image processor – datele de imprimat sunt transformate în imagini bitmap, corespunzatoare celor 4 culori CMYK ( separaţie de culoare).
Încărcarea – un cilindru acoperit cu material fotosensibil ( diferiţi compuşi organici sau avînd ca bază, în principal, seleniu sau bor) este expus unei sarcini electrostatice mari şi se încarcă pozitiv.
Expunerea – o raza laser este orientată cu un sistem de oglinzi şi lentile către cilindrul încărcat. Luminozitatea razei laser este controlata de datele din RIP, creând pe suprafaţa cilindrului puncte neîncarcate electrostatic (raza aprinsă descarcă potenţialul negativ al cilindrului). Un sistem alternativ este cel cu bagheta cu LED-uri laser, acest sistem neavând piese în mişcare. Astfel se creează suprafaţa încarcată electrostatic pe care se vor fixa particolele de toner.
Developarea – Suprafaţa cu imaginea latentă este expusă la particolele de toner încărcat negativ. Acestea se vor fixa pe porţiunile ramase încărcate cu sarcină pozitivă de pe suprafaţa cilindrului.
Transfer – Cilindrul este presat pe suprafata hârtie şi se face transferul de toner. Maşinile de tipar digital de producţie color folosesc o folie de transfer intermediară pe care sunt depuse cele 4 culori. De asemenea, este folosită o rola suplimentară încărcată pozitiv pentru o mai bună depunere pe suportul de tiparit.
Fixarea – hârtia trece prin ansamblu cuptor unde este presată şi încalzită, astfel particolele de toner se topesc şi se fixează de suport. Temperatura în cuptor poate ajunge până la 200 grade Celsius, dar, la utilajele de ultimă generaţie aceasta variază intre 140 – 160 grade Celsius. Unele utilaje folosesc două cuptoare pentru a putea menţine o viteză mare de tipărire ( vezi C8000).
Curăţare – Dupa încheierea ciclului de tipărire, lamele de plastic curaţă cilindri şi folia de transfer. Totodată o lampă neutralizează sarcina electrostatică rămasă pe cilindrii.